Dodon-g532 Am doar cîteva minute pentru a prezenta o descriere a situaţiei din Republica Moldova, de aceea voi aborda doar un singur subiect, care dezvăluie într-o măsură amplă consecinţele la care se poate ajunge atunci cînd încetează dialogul între autorităţile centrale, popor şi regiuni.

Vă amintesc că, începînd cu anul 2009, la putere, în Chişinău, au venit forţele de dreapta, care şi-au desemnat drept obiectiv al guvernării cursul spre integrarea europeană şi aderarea Moldovei la Uniunea Europeană. Parcă toate arătau bine şi frumos. Orice forţă politică se poate expune în modul în care crede de cuviinţă să o facă. Totuşi, eurounioniştii au trecut de la cuvinte la realizarea concretă a propriilor scopuri, fără a ţine cont de situaţia politică dificilă din interiorul ţării.

Fiind zoriţi de Bucureşti, de Bruxelles şi Washington, toamna trecută eurounioniştii au parafat în grabă Acordul privind Asocierea cu UE, iar la 27 iunie, adică mîine, au de gînd să-l semneze. Iar peste cîteva zile documentul semnat va fi ratificat.

Care pot fi consecinţele acestui pas? Consecinţele se pot manifesta prin agravarea situaţiei din ţară, prin probleme majore la nivel de regiuni şi, în final, sub semnul întrebării va fi pusă însăşi statalitatea Republicii Moldova. Vă explic şi motivele.

Luînd cursul spre aderare la Uniunea Europeană, autorităţile au decis să nu se consulte cu poporul prin intermediul unui referendum şi să nu ia în considerare dispoziţiile existente în regiuni.

Iar în regiuni avem următoarele dispoziţii. În septembrie, 2006, peste 97 la sută din locuitorii Transnistriei s-au pronunţat, în cadrul unui referendum, pentru independenţă faţă de Moldova şi pentru aderare la Rusia. Chişinăul este în drept să nu recunoască legalitatea acelui referendum, dar acest lucru nu schimbă dispoziţiile politice ale locuitorilor regiunii transnistrene. Sondajele şi consultările repetate, organizate de Tiraspol, au reconfirmat dorinţa locuitorilor de pe malul stîng al Nistrului de a urma vectorul de dezvoltare estic, în special, dorinţa de a deveni parte a Uniunii Vamale.

În februarie, curent, deja în Găgăuzia, a fost organizat un referendum, scopul principal al căruia l-a constituit identificarea opţiunii locuitorilor autonomiei privind cursul de politică externă. La referendum au luat parte peste 70 la sută din alegători. Pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală s-au pronunţat 94% din cetăţeni.

Dacă pentru cineva, la Chişinău, datele din regiuni nu reprezintă un argument, voi menţiona că în dreapta Nistrului, dacă e să judecăm după mai multe sondaje efectuate, pentru integrarea ţării noastre în Uniunea Vamală se pronunţă peste o jumătate dintre cetăţeni. Adică numărul celor care se pronunţă pentru UV îl depăşeşte pe cel al adepţilor aderării la Uniunea Europeană.

Rezultatele acestor sondaje ar fi trebuit să fie apreciate de către guvernare fără emoţii şi de pe poziţii de bun simţ. Totuşi, acest lucru nu s-a produs.

Referendumul din Găgăuzia a fost declarat ilegal. Iniţiativa Partidului Socialiștilor privind organizarea de referendumuri în toate raioanele ţării a fost şi ea reprimată dur. Noi am mers pe altă cale şi am adunat, la nivel republican, sute de mii de semnături în cadrul campaniei de partid în sprijinul aderării la Uniunea Vamală. Aceste semnături au putere politică, ele exprimă voinţa poporului.

Guvernării nici că-i pasă. Nu-i pasă nici de voinţa locuitorilor Transnistriei, nici de voinţa locuitorilor Găgăuziei, expuse în cadrul referendumurilor, nici opinia majorității cetăţenilor ţării, exprimată în mai multe sondaje de opinie, nici sutele de mii de semnături pe care le-am adunat noi – nimic din tot ce am enumerat nu a putut opri cursul sinucigător al Chişinăului spre integrare europeană cu orice preţ. Şi preţul, repet, poate fi enorm – pierderea totală a integrităţii teritoriale a ţării, discordia interetnică şi tulburări sociale.

Vedem ce se întîmplă în Ucraina. Noi nu putem să nu observăm o anumită asemănare cu situaţia din Moldova. Aceeaşi divizare în societate, aceleaşi greşeli, aceleaşi premise pentru separare şi ură.

Stoparea dialogului între autorităţile centrale, popor şi regiuni generează probleme majore în politica internă, care, în contextul geopolitic regional dat, pot avea efecte destructive pentru ţară.

Reieşind din aceste date, din toate lecţiile trecutului şi prezentului, ajungem la concluzia că, în Moldova, în regim de urgenţă, este nevoie de organizarea unui referendum naţional privind cursul de politică externă al ţării. Chiar dacă acest lucru nu se va reuşi în acest an, oricum, după alegerile parlamentare din acest an, există o mare eventualitate de accedere la putere a partidelor de stînga, inclusiv a socialiştilor, care vor organiza un referendum în prima jumătate a anului viitor.

Avînd drept punct de pornire rezultatele acelui referendum, pot există două scenarii: sau Moldova îşi suspendă, temporar, orice procese integraţioniste, sau noi luăm un curs clar spre aderare la Uniunea Vamală.

În ambele cazuri, noi ne obligăm să anulăm oficial Acordul privind Asocierea cu Uniunea Europeană. În Moldova, noi, socialiştii, am declarat acest lucru în repetate rînduri.

În viziunea noastră, suspendarea urgentă a proceselor integraţioniste la UE, şi urmarea ulterioară a cursului spre integrare în Uniunea Vamală, reprezintă cele mai bune garanţii de păstrare a stabilităţii în ţară şi, în special, pentru păstrarea Transnistriei şi Găgăuziei în componenţa Republicii Moldova.

În acelaşi context, relaţiile cu Rusia ar trebui să devină o prioritate pentru Moldova. În aceasta vedem nu doar beneficiile economice şi sociale. De aceasta depinde chiar destinul statului nostru. Moldova sau va fi un stat integru alături de Rusia, sau vom pierde unitatea şi o mare parte a teritoriului nostru va deveni o bucăţică delicioasă pentru Bucureşti şi un poligon experimental militar pentru NATO.

Este foarte important să menţionăm încă o dată că pentru modificarea cursului de politică externă, în Republica Moldova există un fundament social vast.

Modificarea cursului este necesară, este importantă şi este posibilă. Şi dialogul sincer, prin intermediul referendumului, între viitoarea guvernare şi popor doar va contribui la această modificare.