Președintele ales Maia Sandu este menajată de presa de la Chișinău, care se teme să-i acorde întrebări incomode și să-i developeze slăbiciunile. La această concluzie a ajuns jurnalistul Valeriu Reniță, după conferința Maiei Sandu, care a avut loc luni, în data de 30 noiembrie. Reniță a publicat un editorial despre “Presa liberă față cu Maia Sandu”.

„Presa liberă continuă să-i mângâie zulufii  președintei nou alese Maia Sandu, ca un vânt șăgalnic de primăvară. S-a văzut ieri în atitudinile  pe care le-a avut  presa cu pricina după dialogul cu noul șef de stat. În loc să-i developeze slăbiciunile și stângăciile vădite, presă alăptată la țâța fertilă a mamei-filantroape de Asfințit, a preferat să păstreze relația cordială cu cea, care invită mereu mass-media să aibă un exemplar comportament occidental.

Din codul etic al presei occidentale  împărtășesc doar îndemnurile la muncă profesionistă, bunul-simț și atitudine corectă față de oamenii și subiectele care devin preocuparea jurnalistului. Anume aceste principii sunt și la noi și după graniță chezășia unui produs informațional, căutat pe orice piață, ci nu obiectivitatea falsă, care cică s-ar obține, citând două sau mai multe surse independente, care sunt selectate, evident, mai subiectiv decât într-un protocol al unui echipaj de patrulare.

Presa liberă de la noi, care a jurat pe fiecare literă a codului etic liberal,  susține de ani buni, că obligația ei este de a fi mereu în opoziție cu puterea. Între 2009 și 2011 ea s-a detașat de acest principiu, anulat provizoriu, probabil,  de dătătorii de granturi occidentali. Sau poate politicienii favoriți ai UE, beneficiază de un document special de sprijin al mass-media, un fel de autorizație de protecție semnată tainic la Bruxelles, de felul celei cu care se lăuda Renato Usatâi  că ar fi obținut-o altădată de la Guvern?

Ori „presa bună” a devenit și mai bună, pe motiv că Maia Sandu nu a intrat în drepturile depline ale ilustrei sale funcții. Atunci, în calitate de ce a ținut ieri dialog cu presa? De figură în devenire, de obiect de admirație, de umbră pentru acoperirea unui gol politic? Parcă, nu! Spectacolul, oferit  de președinta nou aleasă, a fost unul real, cu acuzații dure la adresa celor două ramuri ale puterii cu care  s-a jurat  să nu colaboreze, cu anumite preferințe pentru superputerile acestei lumi, pe care “the iron lady” și le-a asumat, se vede treaba, pe când își rodea fundul blugilor de băncile Harward-ului.

Vom avea de-a face, probabil și după inaugurare încolo cu un soi de președinte cu principii selective de activitate și cu o presă liberă pe rol de trusă medicală a președintelui.  Un soi de concubinaj în interiorul unei minorități, care nu a obținut încă un nume pe plaiul moldav. Că va fi, că nu va fi,  vom vedea imediat după 24 decembrie curent… Ieri doar ni s-a adus la cunoștință unele reguli ale jocului, în general cunoscute după 2009,  premisele unei guvernări „nemaivăzute”, scăldate în briza primăvăratică a gândirii critice moldovenești”.